Macarons cu ceai verde matcha/ Matcha green tea macarons

Imi place ceaiul verde, dar imi place mai mult imbinat cu alte arome. Si ce arome mai bune decat ciocolata sunt? Am vrut sa fac si macarons verzi, si cum evit pe cat de mult pot culorile artificiale, am colorat macarons-ii cu ceai verde matcha (pudra) si am facut o crema de ciocolata.


Ceaiul verde matcha este pudra de calitate de ceai verde, foarte populara in Japonia. Cel pe care l-am cumparat eu este special pentru copt, cumparat de la Arbor Tea. Si-a pastrat foarte bine aroma si culoarea la copt. Macarons-ii fara crema au o aroma puternica de ceai, putin amara, dar combinati cu ciocolata sunt deliciosi, dulci, foarte putin amarui, cu gust de ciocolata si "aftertaste" adica un gust de dupa de ceai verde.


De obicei macin fulgi de migdale in blender, mestecand des, pana sunt bine macinati, de aceasta data am folosit faina de migdale cumparata, in care migdalele au fost macinate cu coaja cu tot.


Ingrediente:


3 albusuri invechite la temperatura camerei 24 de ore
35 gr zahar tos
un praf de sare
100 gr migdale macinate
200 gr zahar pudra
10 gr ceai verde matcha pudra

Puteti vedea in postul precedent mai multe despre macarons.

Se pregatesc 2 sau 3 tavi cu hartie de pergament, depinde cat aveti de mari tavile. Retineti o tava pentru a coace in tava dubla.

Se macina bine in robot migdalele, zaharul pudra si ceaiul verde. Se cern si se dau deoparte.


Se bat albusurile cu un praf de sare pana cand incep sa faca spuma. Batand in continuu se adauga treptat zaharul tos pana cand albusurile stau tari, dar nu foarte tari.
Se adauga zaharul amestecat cu migdale, si cu o spatula se "sparg" de vreo 10 ori, apoi se mesteca usor pana cand totul este incorporat, iar compozitia este lucioasa si "curge".


Se formeaza cu o punga cu varf mic rotund sau pur si simplu taiata la un capat "banuti" mici in tavile pregatite, lasand spatiu intre ei. Se lasa sa se usuce la temperatura camerei intre 30 de minute si o ora. Ca sa va asigurati ca s-au uscat, atingeti usor cu degetul si nu ar trebui sa se ia nimic pe deget.


Intre timp incingeti cuptorul la 160 de grade Celsius (325 Fahrenheit). Coaceti macarons-ii in tava dubla in cuptorul incins pentru 14-15 minute. Lasati sa se raceasca in tava.

Crema de ciocolata

2/3 cup (aprox 100 gr) ciocolata semidulce
1/3 cup (80 ml) frisca lichida neindulcita
3 linguri (40 gr) unt taiat bucatele

Se topeste ciocolata si frisca lichida pe bain-marie (un bol deasupra unei cratite in care fierbe apa, fara ca fundul bolului sa atinga apa). Se adauga untul si se mesteca usor pana cand totul este bine incorporat. Se lasa sa se raceasca in frigider 2-3 ore pana cand nu mai curge.

Se potrivesc macarons-ii dupa marime si se umplu cu crema.

In fotografii sunt si macarons-ii cu pudra de capsuni, despre care spuneam in postul precedent ca au fost foarte pretentiosi. Scriu ingredientele folosite in ultima varianta, in care au reusit "partial". Macarons-ii de pe marginea tavii s-au crapat probabil din cauza focului mai puternic pe margini. Daca aveti cuptorul mai "iute", incercati sa coaceti macarons-ii cu usa cuptorului foarte putin deschisa.

Macarons cu pudra de capsuni

3 albusuri invechite la temperatura camerei 24 de ore
35 gr zahar
un praf de sare
100 gr migdale macinate
200 gr zahar pudra
10 gr capsuni uscate si macinate pudra

Pentru procedeu vedeti video-ul din postul precedent.

Macarons cu cardamom si crema de piersici/ Cardamom spiced macarons with peach filling

Prajiturelele astea mici, de care m-am indragostit iremediabil :) le-am vazut de multe ori pe internet, dar de mancat am mancat numai facute de mine. Asa ca m-am "jucat" si am "testat" atat prajiturelele, cat si crema, dupa sfaturi citite pe internet, experienta proprie si dupa cartea "I love macarons" pe care fetele s-au gandit sa mi-o daruiasca de ziua mea.
Ideea mea de a combina cardamom cu piersici a fost foarte buna la gust, mai putin buna la consistenta, crema fiind prea moale si a inmuiat prea mult macarons-ii. Nu voi mai folosi acest fel de crema la macarons, ci mai degraba o crema de unt.
In schimb, aroma de cardamom este superba, si poate fi folosita si in alte combinatii: mango, ciocolata sau cafea, posibilitatile sunt nelimitate!
Puteti citi mai multe detalii despre macarons in postarile mele precedente.

Ingrediente:

3 albusuri lasate la temperatura camerei 24 de ore
100 gr migdale macinate
210 gr zahar pudra
35 gr zahar tos
un praf de sare
1 lingurita cardamom macinat

Se pregatesc 2 sau 3 tavi cu hartie de pergament, depinde cat aveti de mari tavile. Retineti o tava pentru a coace in tava dubla.

Se macina bine in robot migdalele, zaharul pudra si cardamomul. Se cern si se dau deoparte.

Se bat albusurile cu un praf de sare pana cand incep sa faca spuma. Batand in continuu se adauga treptat zaharul tos pana cand albusurile stau tari, dar nu foarte tari.
Se adauga zaharul amestecat cu migdale, si cu o spatula se "sparg" de vreo 10 ori, apoi se mesteca usor pana cand totul este incorporat, iar compozitia este lucioasa si "curge".

Se formeaza cu o punga cu varf mic rotund sau pur si simplu taiata la un capat "banuti" mici in tavile pregatite, lasand spatiu intre ei. Se lasa sa se usuce la temperatura camerei intre 30 de minute si o ora. Ca sa va asigurati ca s-au uscat, atingeti usor cu degetul si nu ar trebui sa se ia nimic pe deget.

Intre timp incingeti cuptorul la 160 de grade Celsius (350 Fahrenheit). Coaceti macarons-ii in tava dubla in cuptorul incins pentru 14-15 minute. Lasati sa se raceasca in tava.

Crema de mascarpone si piersici

1 cup mascarpone (aprox 225 gr)
1 cup zahar pudra
2 piersici curatate de coaja si facute piure
1 lingurita zeama de lamaie

Se amesteca mascarpone cu zaharul, apoi cu piersicile si zeama de lamaie pana cand totul este bine incorporat.

Cand macarons-ii sunt reci, se potrivesc dupa marime 2 cate 2 si se umplu cu crema. De obicei, macarons-ii se pastreaza la frigider pana a doua zi, si scosi la temperatura camerei aprox 30 de minute inainte de servire. Cu acest fel de crema, macarons-ii au trebuit mancati pana a doua zi :)

ups... se pare ca astia nu l-au interesat pe pisu, asa ca doarme ca un bandit :)

Macarons cu aroma Tiramisu/ Tiramisu Macarons

Cum sa incep postul asta... sa va mai spun cat de mult imi plac macarons-ii? Probabil ca nu mai este nevoie. As putea sa va spun de o noua "pasiune", foarte draguta si consumatoare de timp: Pinterest. As putea sa stau chiar ore intregi sa gasesc si sa salvez poze, de la retete la haine si decoratii pentru casa. Acolo am gasit inspiratia sa fac (din nou!) macarons: cateva fotografii  ale lui Tartelette cu macarons cu nibs-uri de cacao. Cum aveam nibs-urile de cacao si nu prea stiam la ce sa le folosesc, si aveam si emulsie de cafea pe care am gasit-o intamplator la magazin, aroma de Tiramisu mi-a vizitat papilele. Ar fi de asteptat o crema cu mascarpone, dar cum ultima data cand am folosit crema cu mascarpone a inmuiat macarons-ii prea tare, am ales sa fac crema cu galbenusuri si unt, foarte delicata si gustoasa pentru o crema cu unt. Asemanatoare ca tehnica cu crema de bezea elvetiana, este cu siguranta de retinut si folosit si la alte retete.
Sa va mai spun cat de buni au fost? :)

Ingrediente:

3 albusuri invechite la temperatura camerei 24 de ore
35 gr zahar tos
un praf de sare
100 gr migdale macinate
215 gr zahar pudra
1 lingurita extract (emulsie) cafea
aprox 1/4 cana nibs-uri de cacao

Se pregatesc 2 sau 3 tavi cu hartie de pergament, depinde cat aveti de mari tavile. Retineti o tava pentru a coace in tava dubla.

Se macina bine in robot migdalele si zaharul pudra. Se cern si se dau deoparte.

Se bat albusurile cu un praf de sare pana cand incep sa faca spuma. Batand in continuu se adauga treptat zaharul tos pana cand albusurile stau tari, dar nu foarte tari.
Se adauga zaharul amestecat cu migdale, si cu o spatula se "sparg" de vreo 10 ori, se adauga extractul de cafea, apoi se mesteca usor pana cand totul este incorporat, iar compozitia este lucioasa si "curge".

Se formeaza cu o punga cu varf mic rotund sau pur si simplu taiata la un capat "banuti" mici in tavile pregatite, lasand spatiu intre ei. Se presara deasupra fiecaruia nib-suri de cacao. Se lasa sa se usuce la temperatura camerei intre 30 de minute si o ora. Ca sa va asigurati ca s-au uscat, atingeti usor cu degetul si nu ar trebui sa se ia nimic pe deget.
In timp ce macarons-ii se usuca, incingeti cuptorul la 160 de grade Celsius (325 Fahrenheit). Coaceti macarons-ii in tava dubla in cuptorul incins pentru 14-15 minute. Lasati sa se raceasca in tava.

Crema de unt cu cognac (dupa Tartelette):

3 galbenusuri
1/2 cup (100 gr) zahar
1/4 cup (60 ml) apa
1 1/2 sticks (170 gr) unt la temperatura camerei
1 lingura cognac

Topiti zaharul si apa intr-un vas pe foc mic-mediu. Dupa ce zaharul s-a topit complet, lasati sa clocoteasca 2-3 minute. Ar trebui sa ajunga la temperatura de 114 grade Celsius (238 F) dar eu nu am termometru.
Bateti galbenusurile putin, apoi cu mixerul mergand, adaugati apa cu zahar fierbinte, in fir subtire, mai mult pe marginea vasului decat in telul mixerului. Dupa ce s-a terminat lichidul de adaugat, bateti la viteza mare pana cand galbenusurile sunt triplate in volum si compozitia a ajuns la temperatura camerei (va dura 4-5 minute). Daca folositi Kitcken Aid sau Kenmore, schimbati telul cu paleta (sau puteti amesteca de mana), si adaugati untul, bucata cu bucata pana cand este tot incorporat. Daca nu arata ca o crema, bateti la viteza mare cam 1 minut si va arata ca o maioneza tare. Adaugati cognacul si bateti sa se incorporeze.

Umpleti macarons-ii cu crema, potrivindu-i doi cate doi si pastrati-i la frigider intr-un vas cu capac. Vor fi mai gustosi a doua zi. Scoateti la temperatura camerei aprox 20 de minute inainte de servire.

Macarons in doua feluri cu crema de zmeura/ Macarons two ways with raspberry filling

Dupa aceasta postare ma astept sa aud: “de ajuns cu zmeura, mai cauta si altceva!” :) Dar nuuu, dragii babei, are baba multa zmeura in desaga. De zici ca am ferma de zmeura in spatele casei. Dar nu e ferma, e doar o amarata de parcare :) Chiar daca nu imi place in mod deosebit zmeura proaspata, cel mai mult din cauza semintelor, se pare ca luna asta este Festivalul Zmeurei la mine pe blog !

Iar din festival nu puteau sa lipseasca macarons-ii. Dupa ce mi-au reusit cei cu migdale si fistic, am incercat sa fac si cu cacao si alune de padure. Cam complicata treaba, pentru ca amandoua, cacaua si alunele de padure sunt putin cam umede, si am incercat de 4 ori cu 3 esecuri, dupa diferite retete. Asa ca a 4-a oara, am combinat eu notitele : care au fost prea umede, care prea uscate si am facut combinatia proprie. Pentru cele roz, am facut macarons simple inspirate de Gourmantine’s Blog, la care am adaugat putin colorant rosu lichid, probabil cu un colorant pudra ar fi iesit o culoare mai uniforma. Initial am vrut sa fac crema de ciocolata pentru cele cu cacao, dar a iesit asa multa crema de zmeura ca m-am razgandit, si ce bine am facut. Daca imediat dupa copt macarons-ii sunt putin crocanti, dupa ce stau cu crema cateva ore in frigider se inmoaie usor si se topesc in gura. Puteam sa adaug putin Chambord pentru a imbogati aroma, dar nu cred ca a fost nevoie, piureul de zmeura proaspata a fost foarte aromat.

Daca ati incercat sau nu sa faceti macarons, daca ati esuat sau nu, eu va indemn sa mai incercati odata. Si inca o data. Daca tot nu iasa, luati o pauza de o saptamana-doua si incercati iar. Invatati din greseli, iar cand veti reusi, satisfactia va fi pe masura !

Macarons roz cu migdale


Ingrediente:

3 albusuri
un praf de sare
205 gr zahar pudra
100 gr migdale macinate
35 gr zahar tos
1/2 lingura colorant lichid rosu


Macarons cu cacao si alune de padure

Ingrediente:

3 albusuri
un praf de sare
35 gr zahar tos
175 gr zahar pudra
25 gr cacao
55 gr migdale macinate
25 gr alune de padure coapte macinate
Tehnica:

Am folosit albusuri care au stat in frigider cateva zile. Cu 24 de ore inainte de a va apuca, scoateti albusurile la temperatura camerei in cutii acoperite.

In cuptorul incins la cea mai mica setare, chiar mai jos de ultima linie, se baga migdalele (respectiv migdalele si alunele macinate) si se tin 10-15 minute sa se usuce, nu sa se rumeneasca. Se lasa sa se raceasca, apoi se pun in robotul de bucatarie impreuna cu zaharul pudra (respectiv cacaoa) si se macina bine, apoi se cerne amestecul. Daca sunt bucati mari se scot, ce este sub 1 mm se lasa.

Se pregatesc 2 tavi tapetate cu hartie de copt.

Se bat albusurile cu un praf de sare, cand incep sa faca spuma se adauga treptat zaharul tos si se bate pana cand albusurile sunt tari dar nu foarte tari: daca scoti mixerul din albusuri, albusurile trebuie sa se tina bat, dar sa se indoaie usor varful. Se adauga colorantul daca se foloseste, apoi se adauga amestecul de zahar pudra, alune si cacao (pentru cele cu cacao). Se sparg usor cu spatula, invartind de bol de aprox 10 ori, apoi se mesteca usor dar viguros pana cand totul este incorporat. Compozitia trebuie sa curga, iar ceea ce curge trebuie sa se "topeasca" relativ repede in restul compozitiei.

Se pune compozitia intr-o punga, careia i se taie un colt si se fac in tavile pregatite banuti de aprox aceeasi dimensiune, lasand putin spatiu intre. Se lasa la temperatura camerei intre 30 de minute si 1 ora, pana cand se usuca usor deasupra, ca si cand ar prinde o pielita, iar cand ii atingi usor cu degetul nu se ia pe deget.

Se coc 12-15 minute la 180 de grade Celisus (350 F) cele roz si 15 minute la 160 grade Celsius (325 F) cele cu cacao.

Se lasa sa se raceasca apoi se umplu cu crema doua cate doua, intinzandu-se crema usor cu un cutit de unt.

Crema de zmeura si mascarpone

250 gr (aprox 1 1/2 cups) mascarpone
150 gr (1 1/2 cups) zmeura proaspata
3/4 cana zahar pudra*

*Cantitatile sunt variabile si le puteti modifica dupa gust.

Zmeura se zdrobeste si se strecoara printr-o sita apasand bine sa se strecoare toata pulpa. Se amesteca sucul obtinut cu zaharul si mascarpone cu o furculita pana cand totul este bine incorporat.

Macarons-ii umpluti cu crema se pastreaza la frigider, se scot cu jumatate de ora inainte de servire. Sunt mai buni a doua zi sau chiar dupa cateva ore la frigider.

Pofta buna!

Observati va rog si eticheta cu "Hand made in Romania" :)

Am ales reteta de macarons ca cea mai buna reteta a mea in iulie si participa la YBR - July pe blogul Spicie Foodie. Va invit sa vizitati in ultima zi a lunii sa vedeti cele mai bune retete din luna iulie!

Macarons condimentate cu crema de dovleac/ Spiced macarons with pumpkin buttercream

Ia niste arome "rustice" de dovleac, scortisoara si cuisoare si pune-le in delicatele macarons. Rezultatul este cat de departe rustic, ci mai degraba fin si demn de o boulangerie din Paris. Mici minunatii rotunde, care plac tuturor de la prima bucatica.
Daca ma urmariti de obicei, inseamna ca ati mai citit aventurile mele cu macarons, cele cu fistic si crema mov si apoi cele mai pretentioase cu ciocolata si crema de zmeura, unde am scris mai multe detalii despre aceste prajiturele. De aceasta data am vrut sa le dau o aroma tomnatica de scortisoara si cuisoare, fara ca nici una din ele sa preia controlul.
I-au placut si lui Pisu :) numai sa le miroase, pentru ca pisicii mici nu au voie sa manance prajituri :)

Pentru ca sunt asa dragute, le trimit si pe ele la sarbatoarea de 1 an a Dulcei Romanii, organizata luna aceasta de My Fancy Cake :)

I send this recipe at YBR - Your Best Recipe round-up in October 2011, hosted graciously as always by Spicie Foodie :)

Ingrediente:

3 albusuri, lasate la temperatura camerei 24 de ore
un praf de sare
100 gr migdale macinate
210 gr zahar pudra
35 gr zahar tos
1 lingurita scortisoara
1/8 lingurita cuisoare macinate
1/8 lingurita ghimbir pudra

Se pregatesc 2 sau 3 tavi cu hartie de pergament, depinde cat aveti de mari tavile. Retineti o tava pentru a coace in tava dubla.

Se macina bine in robot migdalele, zaharul pudra si condimentele. Se cern si se dau deoparte.

Se bat albusurile cu un praf de sare pana cand incep sa faca spuma. Batand in continuu se adauga treptat zaharul tos pana cand albusurile stau tari, dar nu foarte tari.
Se adauga zaharul amestecat cu migdale, si cu o spatula se "sparg" de vreo 10 ori, apoi se mesteca usor pana cand totul este incorporat, iar compozitia este lucioasa si "curge".

Se formeaza cu o punga cu varf mic rotund sau pur si simplu taiata la un capat "banuti" mici in tavile pregatite, lasand spatiu intre ei. Se lasa sa se usuce la temperatura camerei intre 30 de minute si o ora. Ca sa va asigurati ca s-au uscat, atingeti usor cu degetul si nu ar trebui sa se ia nimic pe deget.

Intre timp incingeti cuptorul la 160 de grade Celsius (325 Fahrenheit). Coaceti macarons-ii in tava dubla in cuptorul incins pentru 14-15 minute. Lasati sa se raceasca in tava.

Crema de dovleac

220 gr (2 stick-uri) unt la temperatura camerei
1 cana pulpa de dovleac copt
3/4 cup zahar pudra (sau mai mult, dupa preferinta)
1/2 lingurita extract de vanilie

Se bate untul cu zaharul, apoi se incorporeaza dovleacul si vanilia. Mi-a ramas destul de multa crema, puteti injumatati cantitatile.

Cand macarons-ii sunt reci, potriviti dupa marime 2 cate 2 si umpleti cu crema. Pastrati la frigider pana a doua zi, si scoateti la temperatura camerei aprox 30 de minute inainte de servire.

Yum!

Macarons cu migdale si fistic/ Almond and pistachio macarons

Macarons sunt niste prajiturele frantuzesti (diferite de "macaroons"-prajiturele cu nuca de cocos), rude ale bezelei, cu faina de migdale, constand in 2 parti rotunde lipite intre ele cu crema, de diferite arome si culori. Ce le este specific, este acel "piciorus" sau "volanas" care se obtine printr-o tehnica anume.
Le-am vazut si le-am admirat de multe ori in poze pe internet, si nu le-am gasit sa le cumpar. Nu m-am gandit sa le fac, pentru ca "auzisem prin targ" ca sunt foarte greu de facut.

Dar, de curand, prietena mea Neli, mi-a trimis o retete foarte interesanta (sper sa reusesc sa o fac), care continea macarons, si cum aveam niste albusuri in frigider, m-am hotarat sa le incerc. La prima incercare am urmarit reteta Andreei de la Dimineti insorite, dar nu am avut albusurile vechi de cel putin 2 zile, si au stat la temperatura camerei decat 5 ore. Rezultatul nu a fost satisfacator, nu s-a format acel "volanas" si s-au crapat putin deasupra, dar pot sa va spun ca au fost delicioase (fara crema), si nu ma puteam opri din mancat, eram ca un copil, cu cate o bucata in fiecare mana :))

Cum poate ma stiti (ambitioasa), am incercat din nou. De data asta am avut 3 albusuri si am urmarit reteta de pe Gourmantine's Blog (poate va amintiti crema colorata cu afine). Albusurile au fost vechi de 3 zile si au stat la temperatura camerei 24 de ore inainte. Mi-au reusit de aceasta data, cu loc de perfectionare, binenteles :)

Sunt minunate, usoare si delicate, adevarate "franceze" :)

Ingrediente:

3 albusuri
80 de gr fulgi de migdale
20 de gr fistic
210 gr zahar pudra (zaharul pudra cumparat, are si amidon in el)
35 de grame zahar tos 

Nu am cantar electronic, asa ca am masurat cat am putut de bine. Albusurile au fost vechi de 3 zile si au stat la temperatura camerei 24 de ore inainte.

Pentru ca nu am gasit faina de migdale, am macinat nucile (migdalele si fisticul) in blender, pulsand des si mestecand des cu o spatula pentru a impiedica formarea unei creme, pana cand au fost bine macinate. Am pus nucile macinate pe o tava intr-un strat subtire si le-am bagat 10 minute in cuptorul incins la 37 de grade Celsius (100 Fahrenheit). Cuptorul meu nu are gradatie sub 260 F, asa ca l-am dat cat am putut de mic, vrem doar sa uscam nucile.

Dupa ce le-am uscat, le-am cantarit din nou, si imi arata mai putin de 100 de gr, si am adaugat putine migdale macinate care le aveam ramase.

Am pus zaharul pudra si nucile in robotul de bucatarie si le-am mai macinat odata si aici, dupa care am cernut bine amestecul. Ce nu a trecut prin sita, fiind totusi bucatele mici sub 1 mm, le-am adaugat in compozitie.

Se tapeteaza cu hartie de copt o tava mare (mie mi-au trebuit 2 tavi).

Se bat albusurile cu un praf de sare, iar cand incepe sa faca spuma se adauga treptat zaharul tos pana cand se formeaza o spuma care nu cade de pe tel (cand intorci castronul, albusurile nu cad din el). Se adauga amestecul de zahar pudra si nuci macinate, si se amesteca usor cu spatula pana cand totul este incorporat, iar daca luati albusuri pe spatula, si le lasati sa curga, ar trebui sa curga ca o "pamblica" care se topeste in compozitie repede.

Se pune compozitia intr-o punga, careia i se taie in colt de aprox 1 cm. Se formeaza pe tava cu hartie "banuti" rotunzi cu diametrul de aprox 3 cm, lasand distanta intre ei. Se lasa la temperatura camerei pana cand prind o pielita deasupra, atunci cand ii atingi cu degetul, nu se lipesc de deget. Acest lucru poate dura intre 30 minute si o ora.

Intre timp se incinge cuptorul la 180 de grade Celsius (350 Fahrenheit). Se baga macarons-ii in cuptorul incins pentru 15 minute, pana cand sunt foarte usor rumeniti. Se scot si se lasa sa se raceasca.

Pentru crema:

1/2 cana afine congelate
150 gr ciocolata alba (eu am avut chipsuri, daca aveti o bucata mare, tocati-o bucatele)
60 ml (1/4 cup) frisca lichida neindulcita
50 gr-100 gr unt rece taiat bucatele

Intr-o craticioara, se pun afinele si 1 lingura de apa pe foc mediu. Se fierb pana cand afinele incep sa se zdrobeasca si se formeaza un sos. Se strecoara bine totul, apasand cu o lingura pe sita.

Se topeste pe bain-marie (un bol pus deasupra unei cratite cu apa fierband domol, fara ca fundul bolului sa atinga apa) ciocolata alba si frisca lichida, pana cand ciocolata este partial topita, se da deoparte si se mesteca in continuu pana cand ciocolata este topita complet. Se lasa sa se racoreasca putin.

Se pune in mixer ciocolata topita si sosul de afine, iar cu mixerul mergand la viteza mica (se poate bate cu telul) se adauga cubuletele de unt. Initial am vrut sa folosesc numai 50 de gr de unt, dar amestecul era prea inchis la culoare, asa ca am mai adaugat unt. Daca vreti sa folositi mai putin unt, reduceti din sosul de afine. Cand am dat mixerul la viteza mai mare, crema a dat semne de taiere, asa ca l-am oprit si am mestecat cu spatula pana cand si-a revenit. Se lasa 1 1/2 - 2 ore la frigider inainte sa se asambleze prajiturile.

Se cupleaza macarons-ii dupa marime. Se pune crema intr-o punga, care se taie un colt, si se pune crema  pe rotund pe unul din macarons-i, apoi se lipeste cu perechea. Apasati usor pentru ca se pot rupe.

Se pastreaza la frigider (in reteta originala zice ca sa se scoata afara din frigider cu 1 ora inainte de servire, dar eu am mancat direct din frigider si sunt super!)

Cateva ore in Paris/ Few hours in Paris

Cand am cumparat biletele pentru Romania si am gasit cu legatura in Paris, am fost asa de bucuroasa! Foarte bucuroasa ca aveam sansa sa vizitez un oras care nu era in plan asa curand, si mai ales, sa mananc din bunatatile care se anuntau si la care visam. Care sa fie, decat macarons, dragutii macarons, pe care i-am mancat, facuti de mine, dar voiam sa ii incerc si pe cei originali. Trebuia sa compar, nu? :)

Ce nu am luat eu in calcul in toata treaba asta a fost oboseala dupa o noapte nedormita in avion si un oras nou, cu o limba in care puteam sa spun doar cateva vorbe. M-am documentat pe internet (traiasca!) cum si ce, unde este trenul, unde sa lasam bagajul, dar cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, ne-a luat vreo ora prin aeroport sa ne dumirim cu toate cele, am gasit si trenul, si am ajuns in centrul Parisului, de unde trebuia sa luam alta linie sa ajungem la Place de la Concorde, linie care deja mi se parea confuza dupa ce eram trezi de aproape 24 de ore, asa ca ne-am hotarat sa ramanem si sa cercetam imprejurimile.

Parisul nu si-a lasat prejos asteptarile, macarons-ii si prajiturile fiind la tot pasul, chiar si la McCafe. Am iesit de la tren in Parisul parizienilor si am nimerit (paradisul un blogger culinar :)) intr-o piata de duminica. Singura mea problema era ca nu puteam sa fac cumparaturile :) Am vazut vreo 3 mese intinse cu cel mai diferit si mai mare sortiment de peste pe care l-am vazut vreodata, pui, gatiti sau nu, paella care astepta gata pentru infometati, legume, fructe, ciuperci, o nebunie! Parizienii mi s-au parut destul de amabili, avand in vedere ca tot ce spuneam incepea cu: "Bonjour, monsieur. Parle vous anglaise?" sau si mai si: "Bonjour, madame. Do you speak english?" :)) Toti vorbeau putina engleza sau cel putin intelegeau ce vreau. In afara de un nene care s-a suparat tare ca ii faceam poze la ciuperci. Nu am inteles ce zicea, dar m-am prins si am plecat mai departe :)

El nu s-a suparat ca fac poze, chiar a vrut sa fie in poza :)

My cupcakes are better! :))

Afara era o zi frumoasa, cu soare rece, parizienii stateau la terasa, sau mergeau la piata, copiii jucau fotbal. In statia de tren, se anunta in 3 limbi "atentie la hotii de buzunare" (nu si in romaneste :)) iar masinile de bilete ne-au facut figura de vreo doua ori. Avand, si eu si sotul, bilete pe toata ziua pe toate liniile, masina ne lasa pe unul din noi sa trecem, si il bloca pe celalalt. In aeroport era greva, iar Parisul s-a decis sa imi pastreze unul din bagaje, cel cu hainele mele, vreo 5 zile, pana sa mi-l trimita in Romania (foarte frustrant!). Bilete cu legatura in Paris cu siguranta nu vom mai lua, dar Parisul il vom mai vizita poate cu alta ocazie, cu mai mult timp si mai odihniti. Posibil sa fim singurii turisti care au vizitat Parisul si au vazut Turnul Eiffel din avion hi hi :))

Le Kitchen Aid :))

Wilton e vedeta chiar si in Paris

Am mancat tarte de ciocolata, croissants, am luat foie-gras, care a fost bun, dar nu m-a impresionat in mod deosebit. In concluzie, macaronsii mei le pot face fata celor din Paris :)

A bientot si pe curand!

Cele mai dulci ciupercute/ The sweetest mushrooms ever

Ador bezeaua. Mi se pare uimitor cum niste albusuri crude, total neapetisante se pot transforma in atatea bunatati: in pricomigdale, intr-o crema foarte usoara si pufoasa, desi contine unt: crema de bezea elvetiana, si sa nu mai vorbim de delicatele macarons. Probabil ca bezele am macat cu totii, dar nu stiu daca ati mancat ciupercute din bezele. Le-am vazut in cartea de Deserturi de la William-Sonoma, si la o prima vedere mi s-au parut complicate, dar sunt chiar usor de facut. Trebuie numai putina rabdare si atentie.
Cand am facut pricomigdale, sfatuiam sa aduceti albusurile la temperatura camerei. Nu este un sfat rau, si este un pas crucial la pregatirea macarons-ilor. Puteti aduce albusurile la temperatura camerei, dar se pot bate si albusurile reci din frigider. Este insa foarte important un bol si un tel curate, fara urme de grasimi si fara urme de galbenus in albusuri. Si mai este important cat timp bateti albusurile.

Reteta originala prevedea "cream of tartar" (bitartrat de potasiu) care are rolul de a stabiliza albusurile, eu am omis-o si dupa cum vedeti, puteti face ciupercute si fara.

Ingrediente:

3 albusuri (la temperatura camerei)
un praf de sare
1/2 cup (105 gr) zahar tos
1/3 cup (40 gr) zahar pudra
aprox 1 lingurita cacao pentru pudrat

Incingeti cuptorul la 110 grade Celsius (225 Fahrenheit). Cuptorul meu nu este gradat mai jos de 260 de grade, asa ca l-am dat la cea mai mica setare. Pregatiti 2 tavi mari tapetate cu hartie de pergament. Pregatiti o punga cu varf mic rotund (aprox 1/2 cm).

Bateti albusurile cu un praf de sare la viteza medie pana cand incep sa faca spuma. Batand in continuare, adaugati treptat zaharul tos. Mariti viteza mixerului si bateti pana cand albusurile sunt tari cand scoateti mixerul si zaharul este topit (a durat vreo 5 minute cu mixerul Kitchen Aid, cu mixer de mana va dura poate mai mult). Cerneti deasupra zaharul pudra si mestecati usor de sus in jos cu o spatula pana cand este incorporat.

Transferati amestecul in punga pregatita si formati conuri ascutite pentru baza (trageti de punga in sus), si pentru palariutele ciupercilor, tineti varful aproape de tava pana cand se formeaza rotund. Cu degetul putin umed, sau cu un cutit mic, luati varful si formati-le rotund deasupra. Puneti cacaua intr-o sita fina si presarati deasupra palariilor. Mi-au iesit 25 de palarii si mai multe picioruse, depinde si cat de mari le faceti. Pastrati putina bezea in punga.

Bagati tavile in cuptorul incins pentru 50-55 de minute, pana cand sunt uscate si se desprind de pe hartie. Pentru ca am avut un gratar mai sus si unul mai jos, dupa 30 de minute, am rotit tavile.

Scoateti tavile, intoarceti palariutele si cu varful unui cutit scobiti o gaura in spatele fiecareia. Potriviti piciorus pentru fiecare palarie, si rupeti usor varfurile. Puneti cu punga putina bezea in gaura din palarie si infigeti piciorusul. Bagati in cuptor pentru 15 minute sa se usuce.

Ciupercutele sunt gata! In postul urmator va povestesc la ce le-am folosit :)

Amandine

Poate ca in timp s-a dezvoltat o noua papilla gustative la romani, dar cert este ca mult ne mai place noua romanilor esenta de rom. Esenta pe care am incercat sa o substitui cu rom adevarat, dar fara success. Esenta de rom care este reflectata cel mai bine in amandine. Spuneam mai demult ca nu stiu istoria savarinelor, nici pe cea a amandinelor, dar am aflat lucruri intre timp. Savarinele sunt o adaptare dupa Baba-au-rhum, iar dupa ce am facut glazura amandinelor, mi-am dat seama ca amandinele sunt niste Petit-four romanesti.

Blatul este acelasi ca la tortul Amandina pe care l-am facut mai demult. Crema insa am dezvoltat-o dupa o crema pe care am folosit-o mai demult la macarons, iar rezultatul este excelent.
In general, am observant ca romanii au "alergie" la cuvintele "unt" sau "buttercream". "Buttercream" este intradevar si impropriu denumit amestecul de shortening (ulei de palmier) si mult zahar pudra, dar un buttercream adevarat este o crema fina cu bezea elvetiana (swiss meringue buttercream), sau crema mocha pe care am facut-o pentru amandine. Foarte gustoasa, delicata, se intareste putin in frigider, dar ajunge foarte repede la temperatura camerei, si se imbina perfect cu blatul insiropat cu caramel.

Glazura amandinelor este o alta poveste. Cu indicatii ambigue de pe internet si combinate cu o reteta de "pouring fondant", prima data a iesit foarte groasa, a doua oara foarte subtire, iar la treia incercare, cu sfaturile Cristinei si Paulei, i-am dat si glazurii de cap. Daca vi se pare complicata, acoperiti amandinele cu ciocolata topita cu putin ulei in ea pentru fluiditate si stralucire (1 lingura de ulei la 100 gr de ciocolata).

Ingrediente

Atentie: retetele de sirop, crema si glazura folosesc lichide foarte fierbinti. Lucrati cu atentie si tineti copiii departe de bucatarie.

Blatul:

6 oua
1 cup (200 gr) zahar
40 ml ulei
40 ml apa calduta
1/4 cup (4 linguri) cacao
200 gr faina
1 1/2 lingurite praf de copt
1/2 lingurita extract de vanilie
praf de sare

Incingeti cuptorul la 325F (160 grade Celsius). Pregatiti o tava de 9x13'' (23x33 cm), unsa cu ulei si tapetata cu hartie de pergament.

Cerneti impreuna faina, cacaoa, praful de copt si un praf de sare. Dati deoparte.

Separati ouale. Bateti galbenusurile impreuna cu uleiul, apoi adaugati zaharul si bateti pana cand galbenusurile incep sa se deschida la culoare. Adaugati apa si vanilia si amestecati. Adaugati amestecul de faina si amestecati usor sa se incorporeze.

Separat bateti albusurile cu un praf de sare pana cand sunt tari. Luati putin din albusuri si incorporati in amestecul cu faina, apoi adaugati tot albusul batut si amestecati usor de sus in jos pana cand totul este bine incorporat. Turnati amestecul in tava pregatita si coaceti in cuptorul incins pentru 35 de minute, cand o scobitoare introdusa in mijlocul blatului iasa afara curata. Lasati blatul sa se raceasca.

Siropul de caramel:

500 ml apa
1 cup (200 gr) zahar
1 lingurita esenta de rom (dupa gust)

Intr-o craticioara se pune zaharul si 3-4 linguri de apa, se lasa sa fiarba fara sa se mestece pana cand zaharul incepe sa se caramelizeze si capata o culoare aurie. Se opreste focul si se toarna apa (caramelul se va intari initial), se da drumul la foc si se tine pe foc mic pana cand caramelul este complet topit. Se da deoparte si se adauga romul. Se lasa sa se raceasca complet inainte de folosire.

Crema:

6 galbenusuri
1 cup (200 gr) zahar
1/2 cup (120 ml) apa
3 stick-uri (340 gr) unt taiat bucatele, lasat sa ajunga la temperatura camerei
1/2 lingura ness
100 gr ciocolata amaruie (60+ procentaj de cacao)
1/2 lingurita esenta de rom (dupa gust)

Se taie ciocolata bucatele si se topeste, pe bain marie sau in cuptorul cu microunde, cate 20 de secunde odata, mestecand bine dupa fiecare tura. Vor fi nevoie de 3-4 ture, depinde cat de mare este taiata ciocolata. Dati deoparte.

Intr-o craticioara puneti la fiert apa si zaharul. Lasati sa fiarba pana cand ajunge la temperatura 238 F (114 grade Celsius). Daca nu aveti termometru, lasati 10 minute din momentul in care incepe sa fiarba.

Cand siropul ajunge la temperatura, adaugati nessul peste galbenusuri si incepeti sa bateti galbenusurile cu mixerul. Batand in continuu, turnati in fir subtire siropul peste galbenusuri, mai mult pe marginea vasului decat in paletele mixerului. Nota: asigurati-va ca bolul este stabil pe masa de lucru, puneti un servet rulat sub el, sau rugati pe cineva sa tina de bol. Atentie, siropul este foarte fierbinte!

Continuati sa bateti amestecul dupa ce s-a terminat siropul, cateva minute (3-5 minute), pana cand amestecul incepe sa se raceasca. Il puteti testa pe exterior, cand bolul se simte neutru, nu fierbinte.

Cu mixerul la viteza mica, adaugati untul bucata cu bucata, pana cand tot este adaugat. Dupa ce ati adaugat tot untul, si crema nu arata deajuns de vascoasa, bateti cu mixerul la viteza mare pana cand va avea consistenta unei maioneze tari. Adaugati ciocolata topita si esenta de rom si  bateti sa se incorporeze.

Asamblatul prajiturii:

Daca blatul este mai ridicat in mijloc, taiati-l si nivelati-l. Taiati blatul in doua pe lat. Puneti o jumatate pe o tava, in cazul in care va curge siropul. Insiropati peste tot cu jumatate din siropul de caramel. Intindeti crema intr-un strat uniform (opriti putina crema daca doriti sa decorati moturi). Puneti al doilea blat si insiropati cu restul de sirop de caramel. Dati prajitura la frigider pentru cateva ore, sau chiar pentru a doua zi. Taiati prajitura in cuburi si asezati-le distantate pentru a decora cu glazura.

Glazura (chocolate pouring fondant):

300 gr zahar
150 ml apa
2 linguri de miere (sau sirop de porumb, am incercat ambele variante si nu este diferenta la gust)
2 linguri cacao
2 linguri apa

Pregatiti bolul in care veti bate glazura: puneti-l intr-un alt vas mai mare in care este gheata si apa.

Se pune apa intr-o craticioara si se toarna zaharul in mijloc, astfel incat sa nu fie zahar pe marginea vasului. Se lasa sa fiarba pe foc mediu pana ajunge la temperatura 238 F (114 grade Celsius).

Nota: Eu folosesc termometrul de bomboane pentru mai multa siguranta. Daca nu aveti termometru puteti testa siropul astfel: intr-un pahar cu apa rece, picurati sirop, ar trebui sa stea bobita pe fundul paharului, nu sa se topeasca. Sau puteti cronometra: 12 minute din momentul in care incepe sa fiarba.

Cand siropul ajunge la temperatura, se adauga mierea si se mesteca putin. Se toarna siropul in vasul rece pregatit. Tineti bolul in baia cu gheata si mestecati usor sa se raceasca (3-5 minute), eu am luat si aici temperatura, care a scazut la 200 F (90 grade Celsius). Cand s-a racit putin, bateti cu mixerul la viteza medie pana cand amestecul se face opac si alb. Se adauga cacaua si apa si se amesteca din nou.

In momentul acesta, glazura este destul de tare si este posibil sa fie si lipita de peretii bolului. Puneti bolul peste o craticioara in care fierbe apa si mestecati pana cand este uniform topita. Turnati cate o lingura de glazura peste fiecare amandina si intindeti-o sa acopere toata prajitura.

Daca glazura se raceste si se intareste, topiti-o din nou cu bolul pe baie de abur. Pentru toata portia de amandine, am avut nevoie de doua portii de glazura.
Cand glazura s-a intarit, decorati cu putina crema, dupa preferinta.

Pofta buna la amandine!

Atentie, se filmeaza!

Pentru ca mai multe fete si-au exprimat "teama" de a face macarons, m-am gandit sa filmez procesul de executie :) Cu sotul pe post de cameraman, iata ce a iesit:

Din pacate, pudra de capsuni este destul de "fussy" (pretentioasa) si nu prea vrea sa se coaca, asa ca nu totul a mers chiar bine. Am incercat 3 ture cu combinatii diferite intre zaharul pudra si pudra de capsuni, cu o reusita (dar prea cleioasa, groasa), un esec, si o reusita partiala :)
Sper ca va place video-ul si revin maine cu poze si retete.

Tort Dobos si un premiu/ Dobos Torte and a cute blog award

Acesta este al doilea premiu pe care il primesc pentru blogul meu si ii multumesc Adelei pentru el. Si da, cred ca blogul meu este "cute" :)

Iata si regulamentul premiului:
1. Aminteste persoana care ti-a acordat premiul printr-un link catre blogul ei.
2. Raspunde intrebarilor care insotesc premiul.
3. Spune ceva despre tine ce nu ai mai spus nimanui pe blog.
4. Premiaza cate bloguri crezi tu ca merita acest premiu!!
5. Asigura-te ca anunti proprietarii blogurilor ca au primit aceste premiu!

Voi incalca putin regulamentul si voi sari peste punctul 5, invitand toate fetele dragute care ma viziteaza sa il preia si sa ne spuna ceva despre ele, pentru ca sunt multe fete noi in blogosfera si merita incurajate.
Sa va spun si cateva despre mine prin intrebarile din premiu:

1. Care este produsul de machiaj preferat?
Pudra bronzanta de la Mary Kay. Da tenului o stralucire aparte, fara sa il incarce sau intunece. Love it! (si nu, nu vand Mary Kay)
2. Care a fost trend-ul preferat in anul 2011?
Cu siguranta: Macarons :)
3. Care este desertul tau preferat?
Foarte, foarte greu de ales :)
4. Culoarea preferata?
Albastru. Apoi mai multe, depinde de ocazie si stare de spirit: galben (se poarta primavara asta, abia astept sa imi iau ceva galben), portocaliu, rosu.
5. Care este prenumele tau?
Mihaela
6. Care este ultima melodie pe care ai ascultat-o?
Albumul lui Jake Hamilton pe care il am acum in masina.
7. Pisici sau caini?
Intotdeauna mi-au placut cainii si inca imi mai plac, dar dupa ce am salvat si am adaugat in familia noastra un pisicel care ne iubeste asa de mult, amandoua la fel.

Ceva ce nu am spus nimanui pe blog este ca am inceput un nou servici dupa doua luni fara, si promite bine, Slava Domnului!

Dar sa trecem la "dulcegarii" si sa va povestesc despre Dobos. Sunt cateva deserturi pe care nu ma gandesc sa le fac pana cand cineva "arunca" intr-un fel momeala, mentionandu-l, moment in care devine o provocare pentru mine. Asa a fost si cu tortul Dobos, pe care stiam ca il vazusem mai demult la Smitten Kitchen, dar nu ma gandisem sa il fac. Dar dupa am trecut la treaba a fost chiar rapid si usor. Am copt tot blatul intr-o tava mare, si l-am taiat in sase bucati. Binenteles ca puteti imparti blatul in tavi mai mici, rotunde sau nu, dupa cum va face placere.

Reteta de la Smitten Kitchen avea 3 cups si jumatate de zahar pudra, iar cand m-am apucat sa il fac am realizat ca nu mai aveam zahar pudra si 3 cups si jumatate mi s-a parut exagerat pentru 10 oua, asa ca am pus numai 1 cup de zahar tos si a fost de ajuns de dulce. Am adaugat esenta de rom la crema de ciocolata ca sa variez putin de la vanilie. Rezultatul mi-a placut mult si cu siguranta il voi mai repeta, poate cand voi avea mai mult timp sa spal 2-3 randuri de tavi.

Ingrediente (adaptat dupa Smitten Kitchen):

7 oua, separate albusurile de galbenusuri
3 galbenusuri
1 cup (200 gr) zahar
3/4 cup (75 gr) faina
1 lingura zeama de lamaie
1/8 lingurita (un praf) de sare

Se incinge cuptorul la 230 grade Celsius (450 Fahrenheit). Pregatiti o tava de 12x17'' (30x43 cm) tapetata cu hartie de copt sau unsa cu unt si tapetata cu faina, scuturati excesul de faina.

Aluatul ajunge pentru:

6 straturi dreptunghiulare in tava de 12x17'' (30x43 cm) - varianta mea
7 straturi rotunde in tavi de 9'' (23 cm)
14 straturi rotunde in tavi de 6'' (15 cm)

Pentru alte dimensiuni de tavi, aveti de calculat :)

Bateti galbenusurile (10) cu zaharul cateva minute la viteza mare pana cand incep sa isi dubleze volumul si sa se deschida la culoare. La viteza mica, incorporati faina si zeama de lamaie. Intr-un bol curat, bateti albusurile (7) cu sarea pana cand stau tari atunci cand scoateti mixerul. Amestecati o parte din albusuri in amestecul de galbenusuri, de sus in jos, apoi restul de albusuri pana cand totul este omogen. Coaceti in tava (tavile) pregatite 5-7 minute, pana cand se rumenesc usor deasupra. Scoateti si lasati sa se raceasca, si coaceti restul in cazul in care folositi mai multe tavi rotunde.
In varianta mea, am lasat sa se raceasca putin, apoi am taiat pe jumatate, si fiecare jumatate in 3. Daca pastrati foile unele peste altele, intercalati-le cu hartie de copt pentru a nu se lipi intre ele.

Crema:

2 stick-uri (226 gr) unt la temperatura camerei
226 gr ciocolata amaruie
3 galbenusuri
5 linguri cu varf zahar pudra (sau dupa gust)
1 lingura esenta de rom

Topiti ciocolata bucati pe bain-marie (un bol pus deasupra unui vas in care fierbe apa, fara ca fundul bolului sa atinga apa) sau in cuptorul cu microunde (20 de secunde odata, mestecand dupa fiecare 20 de secunde, pana cand este omogena, veti avea nevoie de 2-3 ture a 20 de secunde). Lasati sa se racoreasca.

Bateti untul pana cand devine omogen, apoi adaugati zaharul si bateti pana se incorporeaza, apoi galbenusurile, cate unul odata, batand dupa fiecare, apoi ciocolata racorita si esenta de rom, batand bine pana cand totul este omogen.

Asamblati tortul, cu crema intre straturi si acoperiti totul cu crema. Decorati dupa cum va place, apoi savurati!

Despre condimente... / About seasonings...

Daca acum cateva saptamani va povesteam cate ceva despre ierburile aromatice pe care le folosesc la mancare, m-am gandit sa va povestesc cate ceva si despre condimente.
M-am hotarat sa scriu acest post si din cauza ca am facut o greseala, pentru care imi cer scuze. In multe retete am folosit "cumin"(in engleza) pe care l-am tradus gresit "chimen". Stiam ca este o diferenta intre chimen (carraway seeds) si chimion (cumin), dar eram convinsa ca este chiar invers. Uite ca invatam cat traim, si o sa incerc sa merg inapoi la toate posturile si sa modific. Imi place foarte mult chimionul, si probabil o sa gasiti multe retete care il folosesc pe blogul meu.


Poate ca nu sunteti obisnuiti cu gustul lor puternic, sau multe le folositi numai la muraturi sau carnati, condimentele sunt foarte bune pentru organism. Incercati sa le adaugati cate putin, sa va obisnuiti cu aroma. Daca puneti prea mult dintr-un condiment cu care nu sunteti obisnuit este foarte probabil sa nu va placa si sa nu mai vreti sa il folositi niciodata.
Condimentele uscate intregi au termen de folosire foarte mare, cativa ani. Macinate, condimentele isi pierd incet aroma, incercati sa le folositi in cel mult 6 luni. Iar proaspat macinate au o aroma si un gust mai intens.
Poate ca va ganditi "oh, chimionul meu macinat inca miroase bine". Oh, well, asa m-am gandit si eu :) Dar cand am simtit aroma chimionului proaspat macinat mi-am dat seama cat de mult m-am inselat.
Macinati cate putin odata. Eu folosesc pentru asta rasnita de cafea, care este mai mult rasnita de condimente. Este detasabila si o pot spala imediat dupa folosire, pentru a nu retine mirosurile. Daca folositi aceeasi rasnita pentru cafea si pentru condimente, aveti grija pentru ca mancarea sa nu miroase a cafea si cafeaua a condimente.


Este posibil sa gasiti in magazine amestecuri macinate pentru mancaruri specifice, care mie mi se pare ca sunt mai scumpe decat in cazul in care va faceti propriile amestecuri. Cele gata amestecate, pe langa faptul ca nu se stie cand au fost macinate, le folositi odata sau de doua ori. Pe cand cele intregi, chiar daca la prima vedere vor costa mai mult, vor dura mult mai mult timp si le puteti folosi in combinatii la diverse mancaruri. Si nu trebuie sa folositi mult. "A little goes a long way" (un pic este de ajuns pentru un drum lung)


Ca un disclaimer, cum am specificat si la postul despre ierburile aromatice, informatiile din acest post sunt din experienta mea si lista este departe de a fi completa, asa ca astept idei si informatii noi de la voi.


Chimionul, la fel ca cilantro (frunze de coriandru), a inceput sa imi placa treptat, iar acum este unul din condimentele mele preferate. Are o aroma lamaioasa putin ascutita. Il folosesc foarte mult, in salata Tabbouleh (varianta mea), am folosit la marinata de pui pentru Tacos cu pui, la Varza calita, si se potriveste si cu vinetele coapte. In amestec cu semintele de coriandru, prajite putin, a dat un gust senzational unei salate simple: Salata de vara cu arome mexicane.


Foile de dafin le folosesc in varianta uscata sau proaspata cateodata. Nu au o aroma pe care ai putea numi-o, dar daca nu le pui isi simt lipsa. Nu folositi prea multe, doar una-doua, la supe, fiertul fasolei, la sosul de rosii, si la muraturi sau ardei marinati.

Nucsoara este samburele unui fruct, si o am nemacinata de vreo 2-3 ani. Cand am nevoie, decat dau pe razatoare din ea. O folosesc in general la spanac (Supa de cartofi si spanac, Pui Florentin ) sau la alte frunze verzi, la praz (Supa Vichyssoise) sau la aromat prajiturile: Cupcakes cu morcov, Cupcakes cu piersici. Este foarte potrivita in combinatie cu scortisoara pentru preparatele din dovleac.


Scortisoara nu cred ca trebuie sa o prezint foarte mult, este foarte cunoscuta. O folosesc cu masura pentru ca nu imi place sa domine restul aromelor. Am folosit-o la aromat crusta pentru Cheesecake, la prajiturelele Rugelah, sau la dovleacul copt umplut cu mere.


Boiaua imbogateste aroma mancarurilor si ciorbelor, in special celor bazate pe sos de rosii. O jumatate de lingurita de boia duce gustul mancarii la un alt nivel. Puteti alege din boia dulce, boia iute, sau boia afumata, una din preferatele mele, dand un gust de usor afumat delicios.


Ardeiul rosu iute pisat (Red pepper flakes) este ardei iute uscat, aici este vandut in varianta pisata. Imi place gustul foarte putin picant pe care il da Crevetilor Scampi sau Midiilor cu broccoli.


Cayenne pepper este boiaua iute a unui ardei iute cu o aroma putin diferita de boiaua obisnuita. O folosesc pentru a aroma anumite sosuri sau mancaruri fara a le face prea iuti: sosul de avocado sau in Jambalaya.

Coriandrul seminte il folosesc destul de putin, dar trebuie sa reamintesc din nou de salata de vara unde l-am folosit in combinatie cu chimionul. L-am folosit mult la muraturi, castraveti acri si varza murata. Se potriveste cu varza si mi-a placut in sosul de rosii.


Feniculul seminte, la fel ca si bulbul de fenicul, are o aroma care nu imi place foarte mult, dar cred ca este un gust personal. Este folosit mult in bucataria italiana, si in carnatii italieni. Eu l-am adaugat cu mult succes in sosul de rosii, pentru pizza sau pentru chiftele cu sos de rosii. In timp ce scriam postul de fata, am gasit un articol in revista Good Food despre semintele de fenicul, in care am aflat ca semintele de fenicul pisate si presarate pe peste ii dau un gust deosebit. Ramane sa incercam :)


Cuisoarele au o aroma foarte puternica si in varianta nemacinata se pastreaza foarte mult timp. Imi place aroma pe care o dau prajiturelelor grecesti Kurabiedes. Se poate alatura scortisoarei pentru preparatele de dovleac, si mi-a placut cum a aromat Cupcakes-urile cu smochine. Folositi cu grija.

Cardamom-ul are o aroma parfumata, si se combina foarte bine cu cafeaua. Poate fi verde (pe care l-am folosit eu) sau negru. Macinat isi pierde foarte repede aroma, incercati sa in cumparati seminte. Puteti adauga putin in cafea pentru a-i da un gust exotic sau poate fi adaugat in prajituri. L-am folosit in Crema de cafea si in Macarons cu cardamom, care s-au potrivit cu aroma de piersici proaspete sau de mango.

Vanilia este pastaia unei flori de orhidee, foarte cunoscuta ca aromator al dulciurilor. Imi amintesc cand foloseam demult in Romania esenta de vanilie, artificiala, si nu stiam ce este adevarata vanilie. Mi-am cumparat primele pastai de vanilie de curand, dar folosesc de foarte mult timp extract pur de vanilie, care isi merita toti banii dati. As recomanda folosirea pastailor (din cauza pretului) numai la dulciurile "de vanilie": inghetata, tort de vanilie, sau am folosit-o la Creme Brulee, in aceste dulciuri se vor vedea bobitele din pastaie, altfel, extractul de vanilie este excelent. Pentru a folosi o pastaie, taiati-o cu varful cutitului de-a lungul, fara a patrunde toata pastaia. Desfaceti usor si curatati din mijloc cu lama cutitului mijlocul cremos.


Sumacul este un condiment din tarile arabe, pe care l-am descoperit de curand. Are o culoare visinie si un gust acrisor de lamaie. Nu l-am folosit foarte mult deocamdata, dar mi-a placut presarat pe cartofii "prajiti" la cuptor si serviti cu mujdei de usturoi cu iaurt.


Curcuma (Turmeric) este condimentul "vinovat" de culoarea galbena a mustarului, si este folosit des in mancarea indiana, bucatarie pe care am vizitat-o foarte rar. Dar am folosit turmeric-ul pentru a colora intr-un galben naturan ouale de Paste.


Ienibaharul (all spice) si ghimbirul pudra le-am folosit foarte putin si nu am prea multe de spus despre ele. Nu am folosit niciodata anason (anise), asa ca astept sfaturi la ce ar fi mai bine de folosit.


Era gata sa inchei fara a spune nimic despre cele mai comune condimente: sarea si piperul.


Folosesc sare de masa iodata si sare Kosher, cateodata sare de mare. Desi Alton Brown spunea intr-o emisiune ca toate sarile sunt "din mare", as vrea sa il contrazic, pentru ca stim ca exista si sare din mina. Sarea iodata de masa este mai sarata si o folosesc la salate. Cand gatesc folosesc sare Kosher, care la fel ca sarea de mare sareaza mai putin si trebuie folosita o cantitate mai mare. De obicei sarez cate putin pe tot parcursul gatitului, iar la sfarsit gust si adaug dupa gust, de aceea nu specific aproape niciodata cantitatea de sare.


Piperul il cumpar numai boabe si il rasnesc atunci cand imi trebuie, cred cu tarie ca rasnita de piper nu trebuie sa lipseasca din nici o bucatarie. Imi place piperul macinat mare pe salatele cu dressing, in special cand mananc la restaurant.


Nu sunt sigura daca intra in categoria condimentelor, dar as vrea sa spun cateva despre zeama de lamaie. Folositi pe cat posibil zeama de lamaie proaspat stoarsa, are o aroma mult mai buna si evitati "sarea de lamaie" care este un chimical.


Astept sfaturile si opiniile voastre, cu si mai multe idei de folosit condimentele.