Tort Dobos si un premiu/ Dobos Torte and a cute blog award

Acesta este al doilea premiu pe care il primesc pentru blogul meu si ii multumesc Adelei pentru el. Si da, cred ca blogul meu este "cute" :)

Iata si regulamentul premiului:
1. Aminteste persoana care ti-a acordat premiul printr-un link catre blogul ei.
2. Raspunde intrebarilor care insotesc premiul.
3. Spune ceva despre tine ce nu ai mai spus nimanui pe blog.
4. Premiaza cate bloguri crezi tu ca merita acest premiu!!
5. Asigura-te ca anunti proprietarii blogurilor ca au primit aceste premiu!

Voi incalca putin regulamentul si voi sari peste punctul 5, invitand toate fetele dragute care ma viziteaza sa il preia si sa ne spuna ceva despre ele, pentru ca sunt multe fete noi in blogosfera si merita incurajate.
Sa va spun si cateva despre mine prin intrebarile din premiu:

1. Care este produsul de machiaj preferat?
Pudra bronzanta de la Mary Kay. Da tenului o stralucire aparte, fara sa il incarce sau intunece. Love it! (si nu, nu vand Mary Kay)
2. Care a fost trend-ul preferat in anul 2011?
Cu siguranta: Macarons :)
3. Care este desertul tau preferat?
Foarte, foarte greu de ales :)
4. Culoarea preferata?
Albastru. Apoi mai multe, depinde de ocazie si stare de spirit: galben (se poarta primavara asta, abia astept sa imi iau ceva galben), portocaliu, rosu.
5. Care este prenumele tau?
Mihaela
6. Care este ultima melodie pe care ai ascultat-o?
Albumul lui Jake Hamilton pe care il am acum in masina.
7. Pisici sau caini?
Intotdeauna mi-au placut cainii si inca imi mai plac, dar dupa ce am salvat si am adaugat in familia noastra un pisicel care ne iubeste asa de mult, amandoua la fel.

Ceva ce nu am spus nimanui pe blog este ca am inceput un nou servici dupa doua luni fara, si promite bine, Slava Domnului!

Dar sa trecem la "dulcegarii" si sa va povestesc despre Dobos. Sunt cateva deserturi pe care nu ma gandesc sa le fac pana cand cineva "arunca" intr-un fel momeala, mentionandu-l, moment in care devine o provocare pentru mine. Asa a fost si cu tortul Dobos, pe care stiam ca il vazusem mai demult la Smitten Kitchen, dar nu ma gandisem sa il fac. Dar dupa am trecut la treaba a fost chiar rapid si usor. Am copt tot blatul intr-o tava mare, si l-am taiat in sase bucati. Binenteles ca puteti imparti blatul in tavi mai mici, rotunde sau nu, dupa cum va face placere.

Reteta de la Smitten Kitchen avea 3 cups si jumatate de zahar pudra, iar cand m-am apucat sa il fac am realizat ca nu mai aveam zahar pudra si 3 cups si jumatate mi s-a parut exagerat pentru 10 oua, asa ca am pus numai 1 cup de zahar tos si a fost de ajuns de dulce. Am adaugat esenta de rom la crema de ciocolata ca sa variez putin de la vanilie. Rezultatul mi-a placut mult si cu siguranta il voi mai repeta, poate cand voi avea mai mult timp sa spal 2-3 randuri de tavi.

Ingrediente (adaptat dupa Smitten Kitchen):

7 oua, separate albusurile de galbenusuri
3 galbenusuri
1 cup (200 gr) zahar
3/4 cup (75 gr) faina
1 lingura zeama de lamaie
1/8 lingurita (un praf) de sare

Se incinge cuptorul la 230 grade Celsius (450 Fahrenheit). Pregatiti o tava de 12x17'' (30x43 cm) tapetata cu hartie de copt sau unsa cu unt si tapetata cu faina, scuturati excesul de faina.

Aluatul ajunge pentru:

6 straturi dreptunghiulare in tava de 12x17'' (30x43 cm) - varianta mea
7 straturi rotunde in tavi de 9'' (23 cm)
14 straturi rotunde in tavi de 6'' (15 cm)

Pentru alte dimensiuni de tavi, aveti de calculat :)

Bateti galbenusurile (10) cu zaharul cateva minute la viteza mare pana cand incep sa isi dubleze volumul si sa se deschida la culoare. La viteza mica, incorporati faina si zeama de lamaie. Intr-un bol curat, bateti albusurile (7) cu sarea pana cand stau tari atunci cand scoateti mixerul. Amestecati o parte din albusuri in amestecul de galbenusuri, de sus in jos, apoi restul de albusuri pana cand totul este omogen. Coaceti in tava (tavile) pregatite 5-7 minute, pana cand se rumenesc usor deasupra. Scoateti si lasati sa se raceasca, si coaceti restul in cazul in care folositi mai multe tavi rotunde.
In varianta mea, am lasat sa se raceasca putin, apoi am taiat pe jumatate, si fiecare jumatate in 3. Daca pastrati foile unele peste altele, intercalati-le cu hartie de copt pentru a nu se lipi intre ele.

Crema:

2 stick-uri (226 gr) unt la temperatura camerei
226 gr ciocolata amaruie
3 galbenusuri
5 linguri cu varf zahar pudra (sau dupa gust)
1 lingura esenta de rom

Topiti ciocolata bucati pe bain-marie (un bol pus deasupra unui vas in care fierbe apa, fara ca fundul bolului sa atinga apa) sau in cuptorul cu microunde (20 de secunde odata, mestecand dupa fiecare 20 de secunde, pana cand este omogena, veti avea nevoie de 2-3 ture a 20 de secunde). Lasati sa se racoreasca.

Bateti untul pana cand devine omogen, apoi adaugati zaharul si bateti pana se incorporeaza, apoi galbenusurile, cate unul odata, batand dupa fiecare, apoi ciocolata racorita si esenta de rom, batand bine pana cand totul este omogen.

Asamblati tortul, cu crema intre straturi si acoperiti totul cu crema. Decorati dupa cum va place, apoi savurati!

Supa de pui cu taitei de casa pentru "Lunea - gateste romaneste"/ Romanian chicken soup with homemade noodles

In vacanta din Romania, printre atatea fripturi si sarmale, matusa sotului ne-a pregatit o supa de pui cu taitei de casa, care a fost binevenita, usoara si gustoasa. Supa de pui am mai facut, dar taitei de casa niciodata, asa ca, inarmata cu facalet din Romania m-am apucat de treaba. Taiteii i-am facut, dar de taiat a fost mai greu, si cum am uitat sa intreb cat sa ii fierb, au iesit cam ca guma de mestecat. Tot mama cu salvarea la greu, desi ea nu face taitei. Si am trecut la treaba a doua oara. M-am inarmat de data asta cu o gaina intreaga... ce bine ar fi fost sa fie gaina din asta:

dar a fost buna de care am gasit. Am mai pus in oala o multime de morcovi, telina si alte legume, am taiat mai subtiri taiteii si i-am fiert mai mult, si a iesit o minunatie de supa. Am folosit cu taieteii numai jumatate din supa, restul am pus-o in containere acoperite (sau sticle de plastic) si am pastrat-o in frigider pentru alte supe in care folosesc supa de pui, sau se pot pune in congelator.

M-am gandit ca e potrivita sa particip cu ea la proiectul lui Alice Albinuta, Lunea - gateste romaneste, asa ca azi va invit sa incercati o supa de pui. Mi-a placut mult ideea lui Alice sa readucem si, de ce nu, sa reinventam mancarurile romanesti, si voi mai participa cu placere si alta data la proiectul ei. Multumesc pentru gazduire, Alice!

Si uite asa, pe lista cu lucruri dorite s-a mai adaugat si o masina de facut paste, desi exercitiul de framantat si intins coca este o foarte buna terapie.


Supa de pui:


1 pui intreg (preferabil de casa)
4-5 morcovi
3-4 tulpini de telina
2 cepe
2 radacini de patrunjel
1 bucata de praz (optional)
3-4 catei de usturoi
o mana de marar proaspat (optional)
2 foi de dafin
8-10 boabe de piper
1 lingura de sare mare

Se pune puiul intr-o oala mare de 8-10 litri si se acopera bine cu apa. Se pune pe foc mic-mediu si se lasa fara capac pana cand incepe sa se adune spuma la suprafata, care se inlatura usor. Se adauga restul ingredientelor, curatate, se umple cu apa si se pune partial capacul. Se tine pe foc mic sa fiarba 2 ore si jumatate - 3 ore. Se lasa sa se raceasca bine, se strecoara (dupa racire se poate strange grasimea de la suprafata daca este prea multa) si se pastreaza pentru taietei. Eu am folosit jumatate pentru taietei, restul l-am pus in containere de plastic si l-am pastrat in frigider pentru supa de dovleac. Puiul il puteti folosi la salata beof sau il puteti praji pentru cina.

Taietei de casa:

2 oua
1 lingurita sare
faina cat cuprinde (aprox 2 cani)

Sa nu va sperie ingredientul "faina cat cuprinde", desi odata eram si eu speriata de asta :)
Bateti usor ouale si sarea cu furculita, apoi incepeti sa adaugati faina, cate o lingura odata, pana cand se ingroasa, apoi mestecati cu mana sa obtineti o coca tare. Framantati cateva minute coca pe o plansa cu faina pana cand este omogena. Impartiti-o in doua, apoi intindeti fiecare parte cat de subtire puteti, presarati-o bine cu faina pe ambele parti (ar trebui sa fie asa de subtire aproape sa vedeti prin ea). Incepeti sa taiati taieteii cat mai subtiri, mie mi-a fost mai usor sa tai coca intinsa in 2 pe lung, apoi sa indoi aluatul si sa tai taieteii. Dupa ce ii taiati, presaratii bine cu faina si rasfiratii pe plansa sa se usuce. Ii puteti folosi in aceeasi zi, sau puteti sa ii lasati sa se usuce foarte bine si sa ii pastrati in pungi.

Cand sunteti gata sa faceti supa, incingeti supa intr-o oala, iar in alta oala puneti apa la fiert. Cand apa clocoteste, adaugati o lingura de sare, apoi puneti la fiert taieteii. Timpul de fierbere depinde de cat de subtiri sunt, de la 5 la 20 de minute. Ai mei au fost mai grosi si a durat 20 de minute. Scurgeti taieteii si mutati-i in oala cu supa, mai dati intr-un clocot si potriviti de sare, opriti focul si adaugati patrunjel tocat.

Pofta buna!

Despre food blogging

Azi nu am o reteta, dar am gasit un articol foarte interesant despre ceea ce fac eu si multi dintre cei ce ma urmaresc, si am vrut sa il impartasesc. Este scris de David Lebovitz, geniul in inghetate si ciocolata, de la care am multe de invatat despre mancare, am acum cate ceva de invatat si despre cum si ce sa scrii intr-un blog.
Cred ca un blog este mai mult decat o colectie de retete, este ceva personal, in care iti pui timp, energie, si chiar o parte din tine. Retete fac multi, iar unele retete clasice nu mai putem sa le inventam. Ceea ce putem face este sa le dam unicitate prin povestea si felul in care am facut reteta. Si daca am ajuns aici, sa explic si de ce nu este ok sa furi retete si poze. Ca toata lumea face sarmale este adevarat, dar faptul ca am descris cum le fac eu si am facut o fotografie, le face ale mele. Ca sunt publice si oricine are acces la ele, este pentru ca oricine poate sa gateasca reteta, dar nu sa o copieze si sa o posteze ca a lui.
Puteti citi mult mai multe in articolul lui David Lebovitz.
O zi frumoasa va doresc si spor la bloguit!

Ardei copti cu nuca si condimente/ Roasted peppers relish with walnuts and seasonings

Hello, my dear toasted seasonings! Nu v-am dus lipsa prea mult. Cand l-am vazut pe Bill Granger facand aceasta salata, am trecut-o imediat pe lista de facut. V-am mai povestit cat de mult imi place chimionul si coriandrul prajite si proaspat macinate, la Supa de dovleac copt si la Salata cu rosii,
iar ardeilor le-au dat un gust placut, complimentat de consistenta nucilor si prospetimea frunzelor de coriandru. Este o salata usor de facut, proaspata si consistenta, potrivita si vara si in perioada de dupa sarbatori si in post, servita singura sau ca garnitura alaturi de carne, orez sau cartofi.

Si nu, nu am uitat de provocarea Dulce Romanie nici in ianuarie, cand Adina de la Mitinita ne invita sa ne detoxifiem. Nu stiu daca este exact in definitia detoxifierii, dar cu siguranta usoara dupa fripturile de la Sarbatori.


Ingrediente:

3-4 ardei rosii mari
aprox 1/2 cana nuci
2 catei de usturoi dati pe razatoare
1 lingurita chimion seminte
1 lingurita coriandru seminte
2 linguri ulei de masline
1-2 linguri zeama de lamaie, dupa gust
2 linguri de coriandru verde tocat
sare si piper dupa gust

Coaceti ardeii pe gratar, plita sau in broilerul aragazului, intorcandu-i pe toate partile pana cand sunt rumeniti. Lasati-i sa se raceasca putin, curatati-i de seminte si coaja si tocati-i in bucati cat va place de mari.
Intre timp, intr-o tigaie uscata caliti chimionul si coriandrul cateva minute, scuturand tigaia, pana cand incep sa miroase. Lasati-le sa se raceasca usor si macinati-le. In aceeasi tigaie puneti nucile si prajiti-le si pe ele 5-7 minute, scuturand des tigaia, apoi tocati-le mare.

Amestecati ardeii cu nucile, condimentele, usturoiul, coriandrul verde, uleiul, zeama de lamaie, sare si piper si ajustati dupa preferita.

Pofta buna!

Cateva ore in Paris/ Few hours in Paris

Cand am cumparat biletele pentru Romania si am gasit cu legatura in Paris, am fost asa de bucuroasa! Foarte bucuroasa ca aveam sansa sa vizitez un oras care nu era in plan asa curand, si mai ales, sa mananc din bunatatile care se anuntau si la care visam. Care sa fie, decat macarons, dragutii macarons, pe care i-am mancat, facuti de mine, dar voiam sa ii incerc si pe cei originali. Trebuia sa compar, nu? :)

Ce nu am luat eu in calcul in toata treaba asta a fost oboseala dupa o noapte nedormita in avion si un oras nou, cu o limba in care puteam sa spun doar cateva vorbe. M-am documentat pe internet (traiasca!) cum si ce, unde este trenul, unde sa lasam bagajul, dar cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, ne-a luat vreo ora prin aeroport sa ne dumirim cu toate cele, am gasit si trenul, si am ajuns in centrul Parisului, de unde trebuia sa luam alta linie sa ajungem la Place de la Concorde, linie care deja mi se parea confuza dupa ce eram trezi de aproape 24 de ore, asa ca ne-am hotarat sa ramanem si sa cercetam imprejurimile.

Parisul nu si-a lasat prejos asteptarile, macarons-ii si prajiturile fiind la tot pasul, chiar si la McCafe. Am iesit de la tren in Parisul parizienilor si am nimerit (paradisul un blogger culinar :)) intr-o piata de duminica. Singura mea problema era ca nu puteam sa fac cumparaturile :) Am vazut vreo 3 mese intinse cu cel mai diferit si mai mare sortiment de peste pe care l-am vazut vreodata, pui, gatiti sau nu, paella care astepta gata pentru infometati, legume, fructe, ciuperci, o nebunie! Parizienii mi s-au parut destul de amabili, avand in vedere ca tot ce spuneam incepea cu: "Bonjour, monsieur. Parle vous anglaise?" sau si mai si: "Bonjour, madame. Do you speak english?" :)) Toti vorbeau putina engleza sau cel putin intelegeau ce vreau. In afara de un nene care s-a suparat tare ca ii faceam poze la ciuperci. Nu am inteles ce zicea, dar m-am prins si am plecat mai departe :)

El nu s-a suparat ca fac poze, chiar a vrut sa fie in poza :)

My cupcakes are better! :))

Afara era o zi frumoasa, cu soare rece, parizienii stateau la terasa, sau mergeau la piata, copiii jucau fotbal. In statia de tren, se anunta in 3 limbi "atentie la hotii de buzunare" (nu si in romaneste :)) iar masinile de bilete ne-au facut figura de vreo doua ori. Avand, si eu si sotul, bilete pe toata ziua pe toate liniile, masina ne lasa pe unul din noi sa trecem, si il bloca pe celalalt. In aeroport era greva, iar Parisul s-a decis sa imi pastreze unul din bagaje, cel cu hainele mele, vreo 5 zile, pana sa mi-l trimita in Romania (foarte frustrant!). Bilete cu legatura in Paris cu siguranta nu vom mai lua, dar Parisul il vom mai vizita poate cu alta ocazie, cu mai mult timp si mai odihniti. Posibil sa fim singurii turisti care au vizitat Parisul si au vazut Turnul Eiffel din avion hi hi :))

Le Kitchen Aid :))

Wilton e vedeta chiar si in Paris

Am mancat tarte de ciocolata, croissants, am luat foie-gras, care a fost bun, dar nu m-a impresionat in mod deosebit. In concluzie, macaronsii mei le pot face fata celor din Paris :)

A bientot si pe curand!

Supa de dovleac copt/ Roasted pumpkin soup

Mi-au mai ramas doi dovleci din cei cumparati asta toamna, se pastreaza foarte bine la temperatura camerei, si mi-am zis sa "arunc" unul in cuptor, asa cum am facut si cu ceilalti in toamna, cand i-am mancat simpli doar copti. Dar in timp ce era in cuptor, mi-a venit ideea sa il fac supa, mai ales ca aveam tot ce imi trebuia in casa. Ghidata dupa retetele lui Emeril Lagasse si Michael Chiarello, am trecut la treaba. Coriandrul si chimionul prajite mi-au "imbatat" iara narile, cat de mult imi place mirosul lor proaspat prajit si macinat. Mi-au adus aminte de salata superba de rosii de asta vara (parca ii simt si acum gustul si mirosul) si m-au facut sa imi promit sa le folosesc din nou in curand. Am aruncat in oala si putin vin alb, original din productia proprie a tatei (printre putinele pe care le-am putut aduce). A iesit o supa deosebita, gustoasa, careia i-a dat aprobarea chiar si sotul (care nu vrea nici sa guste supele crema). Serviti-o cu niste seminte prajite de dovleac, ii vor da si mai multa savoare. Ale mele au fost asa mici si coaja atat de subtire ca le-am mancat cu totul.
O supa care trebuie incercata cel putin odata!

Ingrediente:

1 dovleac turcesc de aprox 1.5 kg
3 linguri ulei de masline
1 ceapa potrivita, tocata
1 tulpina mare de telina, tocata
1 morcov potrivit, tocat
2 catei de usturoi tocati marunt
1/4 lingurita scortisoara
1/2 lingurita seminte de coriandru
1/2 lingurita seminte chimion
1/4 lingurita pudra de ardei sau boia
1/4 cup (60 ml) vin alb
4 cups (aprox 1 litru) supa de pui
1/2 cup (120 ml) frisca lichida neindulcita (smantana pentru gatit) 30% grasime
sare si piper dupa gust

Se incinge cuptorul la 230 grade Celsius (450 Fahrenheit). Dovleacul se taie bucati mari, 2 rotunde, iar partea cu semintele in 4. Se curata de seminte, se pune pe o tava si se coace in cuptorul incins pentru aprox 1 ora, cand este bine rumenit si moale. Se scoate si se da deoparte. Se poate coace cu cateva ore sau chiar cu o zi inainte. Pastrati semintele, curatati-le si prajiti-le usor.

Inainte de a va apuca de supa, puneti coriandrul si chimionul intr-o tigaie mica uscata si prajiti-le pe foc mediu cateva minute, pana cand incep sa isi degaje aromele. Se lasa sa se raceasca usor si se macina cu rasnita sau intr-un mojar.

Se incinge uleiul intr-o oala, se adauga ceapa, telina si morcovul si se calesc pe foc mediu pana cand incep sa se inmoaie si sa devina translucente. Se adauga usturoiul, se caleste putin, apoi se adauga condimentele: scortisoara, pudra de ardei si coriandrul si chimionul pisate. Se infierbanta putin, apoi se stinge cu vinul si se lasa sa fiarba 2-3 minute sa se evapore alcoolul. Se adauga dovleacul curatat de coaja, apoi supa de pui. Se presara putina sare si piper si se aduce la fierbere. Se lasa sa fiarba 10 minute, se stinge focul si se face piure cu blenderul. Se readuce pe foc mic, se gusta de sare si piper (supa este usor dulce, adaugati sare deajuns) si apoi incorporati si frisca lichida neindulcita. Nu este nevoie sa lasati sa clocoteasca.

Serviti fierbinte, decorata cu seminte de dovleac prajite.

Pofta buna!

Tort cu Barney dinozaurul si reteta de fondant cu marshmallows/ Barney cake and marshmallows fondant

Dupa ce mi-am revenit dupa drum, fus orar si o raceala capatata in ultimele zile in Romania, am intrat in mica mea bucatarie (care mi-a cam lipsit cat am fost plecata) sa fac torturi si cupcakes pentru petrecerea pentru ziua de nastere a doi copii blonzi si draguti: Nora si Luke.
Mari fani ai dinozaurului mov Barney, tema tortului a fost binenteles, dinozaurul, prima mea figurina din pasta de zahar. Reusita, zic eu, atata timp cat copiii l-au recunoscut :) A avut el si imperfectiuni, in unele poze se vad si cateva cute, dar a rezitat "eroic" si unui drum de o ora cu masina.

Cu ocazia asta am incercat si reteta de fondant cu marshmallows, care mi-a placut foarte mult, ca usurinta de facere, gust, cost si usurinta de lucrat cu el.

Tot pentru petrecere am mai facut un tort roz cu volane, si cupcakes pentru toata lumea.

Fodant cu mashmallows (reteta adaptata de pe Allrecipes)

Ingrediente:

1 punga (16 oz, 450 gr) marshmallows mici
4 linguri de apa
1 lingurita extract de vanilie (optional)
1 punga (2 lb, 900 gr) zahar pudra
aproximativ 1/4 cup (cana) shortening (unt) la temperatura camerei*

*Shorteningul este un unt vegetal, diferit de margarina, care se foloseste la prajituri si creme. Mie nu imi place gustul si il folosesc numai la framantatul si intinsul fondantului si pastei de zahar. In reteta originala se specifica unt, sunt substituibile.

Puneti marshmallows-urile intr-un bol mare (eu am lucrat in 2 ture) si puneti-l in cuptorul cu microunde pentru 30 secunde pana la 1 minut, pana cand marshmallows-urile incep sa se topeasca. Adaugati apa si vanilia (daca folositi) si mestecati bine pana cand este omogenizat. Eu am mutat totul in vasul de la Kitchen Aid, fiind si cel mai mare vas pe care il aveam, si la viteza mica se adauga treptat zaharul, cateva linguri odata, pana cand tot zaharul este incorporat.

Vreau sa specific ca viteza mica la Kitchen Aid este ca si cum ai mesteca cu mana, nu bagati mixerul de mana in amestec.

Ungeti-va mainile si suprafata pe care veti framanta cu shortening sau unt si transferati amestecul lipicios pe suprafata. Framantati 5-10 minute, adaugand shortening sau unt daca este nevoie, pana cand fondantul devine elastic, lucrabil si nelipicios. Inveliti-l bine in folie de plastic si bagati-l la frigider peste noapte (sau chiar 2 nopti). Inainte de folosire, lasati-l sa revina la temperatura camerei si intindeti-l folosind shortening (unt) sau zahar pudra.

Daca aveti nevoie sa il colorati, suporta bine putina culoare (pastel). Cand am adaugat multa culoare (pentru mov) a devenit neelastic si mai greu de lucrat, dar am putut sa tai si asa cercurile pentru decor.

 Copiilor le-au placut mult torturile, si mai ales cupcakes-urile! :)

Pudra romaneasca de ardei/ Romanian chili powder

Bine v-am gasit in 2012, va urez un an plin de tot ce va doriti. Revin pe blog dupa o pauza cam lunga. Chiar mi-a lipsit gatitul si postatul retetelor, dar am citit cu mult drag mesajele pe care mi le-ati lasat. A fost o vacanta frumoasa pentru ca ne-am petrecut-o cu cei dragi. Nu am gatit prea mult, am mancat multe fripturi si sarmale, cum era de asteptat, si am vazut cat de mult mi-am schimbat obiceiurile culinare si cat de diferit si condimentat mananc. Condimentat nu neaparat iute, ci cu multe condimente si ierburi aromate.

Impresiile din Romania, revazuta dupa mult timp, nu au fost chiar roze din pacate. In prima saptamana am privit la televizor mai mult pentru ca adaptarea la fusul orar a durat si ne trezeam in miezul noptii. Nu vreau sa comentez aici despre televiziunea in general, ci despre emisiunile despre mancare, care m-au lasat foarte dezamagita si putin socata. De lipsa de profesionalism, de la discutiile intre prezentatori pana la modul de tocare al legumelor si la explicatiile modului de gatire. Cred ca atunci cand apari la televizor sa te vada o tara intreaga trebuie sa stii ce faci, pentru ca daca ne invartim intre aceeasi mediocritate, cam greu evoluam.

Faptul ca detii un wok nu te face expert in bucataria chinezeasca. Nici eu nu sunt experta, dar un lucru stiu: wok-ul trebuie sa fie atat de bine incins, incat atunci cand adaugi carnea si legumele trebuie sa iasa "fum". Si modul de calire este rapid, nu fiert in suc propriu.

As vrea sa scriu cateva lucruri despre avocado: am mancat prima data avocado cand am vizitat prima data Statele Unite si in decursul timpului am vazut diferenta intre un avocado copt si unul crud, si apoi unul petrecut. Stiti ce a facut la restaurantul unde lucram unul din baietii din bucatarie (mexican fiind) cand a taiat un avocado crud? L-a aruncat la gunoi. Pentru ca nu e bun, nu are gust, si odata taiat nu mai poate fi lasat sa se coaca. Un avocado copt trebuie sa fie ferm la atingere (nu e nevoie sa apasati in coaja), fara sa fie tare. Miezul trebuie sa fie de consistenta untului scos din frigider jumatate de ora: sa se poata tine in felii dar sa poata fi zdrobit usor cu furculita. Daca trebuie sa il puneti in blender sau sa il racaiti cu furculita, nu este copt, si nu va avea gust bun. Am vazut ca toti avocado din supermarketuri (si cei de la televizor) erau cruzi, si mai ales, nu aveau inca atasata acea codita micuta. Avocado crud poate fi lasat sa se coaca la temperatura camerei, intr-o punga de hartie sau inveliti in ziar. Ideal ar fi sa aiba atasata codita, altfel miezul se poate innegri si strica in jurul coditei.

Impresiile au continuat cand, in vizita la Olanesti, in vitrina unui magazin, am gasit afisata poza mea cu savarine, furata de pe blog. Nu erau deschisi, chiar as fi vrut sa vad cum arata savarinele lor si sa ii intreb de unde au poza. Poate cu alta ocazie.

Dar ca sa trec la partea placuta a postului de azi, sa va povestesc despre pudra de ardei. Ardeii romanesti uscati, pe care i-am vazut din masina insirati pe ata si atarnati la multe din casele pe langa care am trecut (in zona Olteniei), i-am mai mentionat si in postul despre sarmale si la saramura de pui. Imi plac foarte mult, nu sunt iuti (cu cateva exceptii), dau o aroma buna mancarii si cred ca trebuie promovati mai mult. Mi-am improspatat provizia cu cativa ardei adusi din Romania si nu am avut probleme la vama cu ei, avand in vedere ca erau uscati si fara seminte.

Ideea pudrei de ardei mi-a venit cand l-am vazut pe Rick Bayless facand chili powder dintr-o varietate de ardei uscati mexicani, si m-am gandit ca o pudra romaneasca suna foarte bine.

Aveti nevoie de vreo 15 ardei uscati, fara seminte si cotor, si optional 1/4 lingurita chimion.

Incingeti cuptorul la foc mic-mediu, 160 grade Celsius (325 Fahrenheit). Aranjati ardeii pe o tava si bagati-i in cuptorul incins pentru 10-15 minute pana cand se inchid putin la culoare si devin casanti. Daca folositi chimion, prajiti-l si pe el intr-o tigaie uscata sau impreuna cu ardeii (adaugati chimionul mai tarziu, este posibil sa se prajeasca mai repede decat ardeii). Cand se racesc, rupeti-i in bucati si pulverizati totul in blender sau masina de macinat. Cu un gust usor afumat si foarte putin iute (care nu va iuti mancarea), aveti acum un inlocuitor perfect pentru boiaua afumata sau pentru pudra de chili.
Adaugati cate jumatate sau o lingurita in mancaruri, pe salata de varza acra, in amestecul de sarmale, in tocanite sau chiar pudrati putin pe ouale ochiuri.

Incet incet, imi intru in ritmul normal si va mai astept pe la mine sa va inspir cu idei noi.